Blog inaugurat in preajma sarbatorilor pascale 2009, an in care s-au împlinit 250 de ani de la moartea marelui compozitor.

joi, noiembrie 03, 2011

Omul Handel și suferințele lui

tespre marile personalități, apar deseori mituri ce ascund adevărul. Miturile despre Handel ne arată un om de o religiozitate gravă și solemnă, cu o viaţă asexuată, pusă  în slujba muzicii sale, un om ce a suferit o serie de accidente vasculare cerebrale şi tulburări psihice.
Keynes a sugerat că Handel a avut episoade depresive clare, Slater şi Meyer a concluzionat că a avut ciclotimie marcantă şi că era genetic dispus la boala maniaco-depresiva. Care artist nu are astfel de probleme? Cu toate acestea, Handel a trăit o viaţă împlinită şi productivă, dar deloc ușoară. Deseori, a fost aspru criticat de către societatea engleză, în care a trăit cea mai mare parte a vieții, fiind admonestat pentru așa-zisele ieşiri artistice, unii considerându-l profan. De exemplu, lucrarea cea mai faimoase a lui Handel, Mesia, a fost primită cu entuziasm la Dublin, dar la Londra a devenit un subiect de controversă.
Omul Handel a suferit deseori crize de anxietate si depresie şi chiar un accident vascular cerebral , urmat de paralizie. În ultimii ani ai vieţii sale, a avut o cataractă ce l-a lăsat complet orb.
Cu toate aceste greutăți, Hamdel nu și-a pierdut niciodată simțul umorului și a compus cea mai frumoasă muzică din toate timpurile.

Handel s-a născut în 1685 în familie unui medic din clasa de mijloc din Halle şi a fost bine crescut şi educat. In 1703 sa mutat la Hamburg, unde s-a instruit continuu. În 1706 el a plecat în Italia și a rămas acolo până în 1710, vizitând Florenţa, Roma, Napoli şi Veneţia. El a interpretat şi a compus pentru cardinali şi de Medicis, fiind numit "O Caro Sassone" . La vârsta de 25 de ani s-a întors în Germania cu o reputaţie de interpret virtuoz şi compozitor. La Hanovra a fost numit Kapellmeister Principesa Sophia îi scria reginei Prusiei pe 16 iunie. 1710, "Aici avem un  Kapellmeister numit Handel, care cântă minunat clavecin .... El este un bărbat arătos şi se vorbește că  a fost iubitul Victoriei. " Hamdel a mers în Anglia de mai multe ori şi apoi a rămas acolo până la moartea sa, deşi el a mai făcut câteva călătorii pe continent - pentru a-și vedea membrii familiei, pentru a recruta cântăreţi, pentru cure.
Pe scurt, a fost o viaţă în care s-a bucurat de succes precoce şi, în general, a câştigat o bună reputaţie și a avut o productivitate continuă. Piedicile au fost trecătoare.
Bolile
Până în lunile care preced moartea sa, la vârsta de 74, Handel pare să fi fost viguros şi sănătos, cu excepţia a două probleme medicale. Prima a fost  o paralizieși a doua a fost orbirea, la 66 de ani.
 Mainwaring descrie boala din 1737, când Handel avea 52 de ani: "Brațul drept a deveni inutil, de la un accident vascular cerebral şi simţurile au fost dezordonate, pentru o lungă perioadă de timp. El a pierdut utilizarea a patru degete de la mâna dreaptă.
 Și-a revenit, dar simptomele s-au întors în 1743. Din nou, recuperarea a fost rapidă şi completă.  Nu avea vreun defect de vorbire, dificultati la mers, incapacitate fizică  ori asimetrie faciala, scrisul lui a rămas neschimbat. El a avut, probabil, o tulburare musculară, un fel de artrita, sau o neuropatie periferică. Toate din aceste sindroame sunt comune la muzicieni. De asemenea, este posibil să fi suferit de gută indusă de intoxicare cu plumb. De vină ar fi importul de vinuri fortificate din Portugalia cu un conţinut de plumb ridicat, probabil din conductele armate cu plumb.
  La data de 14 martie 1751, Sir Edward Turner a scris: "Handel a pierdut un ochi. El a fost consultat de Samuel Sharp (1700 -1778), chirurg la Spitalul Guy. Sharp, probabil, l-a operat pe Handel, pentru cataracta, cu o procedură cunoscută sub numele de Coaching.
Handel a trăit o viaţă sănătoasă, în general, în ciuda necazurilor sale şi a murit de o moarte uşoară şi liniştită.

Niciun comentariu:

Handel este un Jupiter al muzicii; ... al sau Aleluia a deschis cerurile. El rosteste cuvântul "minunat" ca şi cum toate trompetele ar canta împreună.  - Leigh Hunt, 1851